Am primit cateva comentarii frumoase la articolul cu pricina , si ar fi fost prea lungi raspunsurile . Asa ca am socotit ca e mai bine sa scriu aici .
Iubesc oamenii mai mult decat metafora . Dar intodeauna am iubit copiii , mai mult . Am avut si am o inzestrare anume , cu ajutorul careia ma pot apropia de ei asa cum numai unii pot s-o faca . Am lucrat cu copii, am lucrat pentru copii , iar acum de o bucata de vreme citesc mult , despre cum ajunge un copil asa gingas si nevinovat , un adult nefericit , dependent de vicii, ruinat sau monstruos in relatiile cu altii . Si ma doare sufletul pana in strafunduri.
7 saptamani am fost intr-un loc in care privirea mea , a cazut zilnic si foarte des pe fetele si ochii copiilor bolnavi . M-am intersectat cu mamele lor , la bucatarie , sau in salile de joaca . Unele erau normale si preocupate , altele erau asa cum puteau si ele . Copiii sunt niste victime . Cresc cu predispozitii la codependente , li se inhiba inteligenta emotionala , nu reusesc mai apoi sa razbeasca in viata , in ciuda intelectului uneori chiar foarte dezvoltat . Candva si actualii parinti , au fost la randul lor niste victime si daca derulam banda ne intoarcem la Adam si Eva . Cert este ca o victima ajunsa in piele de adult are DATORIA sa rupa lantul acesta al slabiciunilor intins pe generatii si sa puna mana sa-si vindece propriul suflet plin de rani din trecut , plin de dependente vizibile sau ascunse , grave sau mai putin ....Si sa nu mai transmita copiilor aceleasi boli emotionale .
Nu vorbesc de pe cataligele de care amintea Anonim(care daca stie sa scrie asa coerent nu inteleg de ce nu e mai Nonim) .
Nu ma bucur de sanatate emotionala deplina dar sunt in drum spre .
Si asta nu inseamna ca nu ai voie sa fi revoltat uneori, sau scarbit de mizeria umana din societatea actuala .
Sunt de acord cu tine. Cam asta trebuie sa facem: sa ne vindecam de bolile emotionale, pentru noi si pentru copiii nostri.
RăspundeţiŞtergereInsa e destul de greu, dar viata ne obliga deseori sa facem asta.
A-ti putea vindeca ranile despre care vorbesti, implica si faptul sa le vezi si sa le accepti. Nu multi pot face asta.
RăspundeţiŞtergereBine te-am regasit.
Mircea daca trebuie , trebuie !
RăspundeţiŞtergereshaman , asa este . Dar si daca te ascunzi de ele toata viata .....asa ca mai bine le infunti .
RăspundeţiŞtergereMa bucur sa te salut , prietene ! :)
Putina personalitate prinde bine. Bun gasit Alm! Sarea si piperul fac ca comunicarea sa fie mai interesanta :) Ce sa fac chestia asta cu scrisul este o meteahna mai veche si nu stiu cum se face ca ma las provocat. Nu sint eu prea bun la asa ceva doar ca viata ma facut sa fiu mai atent la iluziile ei si deziluziile ei. Este acolo un verset mic care spune "nu judecati pentru a nu fi judecati" asa ca nu lasa sa te apese impresiile altora. De-ar trece toti pe drumul tau, n-ar fi al tau ar fi al lor. Iar spinii ce te impung sint dusi de tine si nu de ei. I-ati rucsacul cu rabdare si sticla cu "vin" si oblojesteti raniile. Mamaie la tara cind ducea greutatile se folosea de o cobilita iar cind vreun narod mai ridea de girbovirea ei maiscapa cobilita pe spinarea lui as din intoarcere. Batrinii astia intelepti..... Asa imi povestea o prietena. Eram in spital si ma operam pentru treburi de doamne si eram tare amarita copii erau acasa cu sotul si cum sint barbatii nu se descurca precum noi evele, nu mai spun ca sufeream de filingita atrofiata in metastaza si mi-a trebuit sa primesc doar un telefon pentru a incepe sa simt catrebuie sa ma vindec. Si uite asa zi de zi am inceput sa traiesc din nou.
RăspundeţiŞtergereMa gindeam la povestea ei si am realizat ca se merita sa te bucuri de frumos in procesul vindecarii Teodorei. Si nonimul acesta ce ma inerveaza :))))
La multi ani piticului! Sa te bucuri de grija lui cind vei fi in baston!